September 2024 - Comunitatea Kidiboților

Vineri, 27 septembrie, de la 3-8PM, am fost invitati sa facem un atelier gratuit la Muzeul Antipa, in cadrul evenimentului Noaptea Cercetatorilor.

Dupa ce am interactionat cu peste 1000 de copii in 5 ore, am tras niste concluzii, pe care am zis ca e util sa vi le impartasesc si Dvs.:

Toleranta la esec este FOARTE SLABA la majoritatea copiilor. Ei aveau de rezolvat diverse puzzle-uri de IQ (sarme imbarligate, constructii 3D, cuburi Rubik, jocuri de logica, etc…). Majoritatea se dadeau batuti foarte repede (maxim 1 minut).

Toleranta la esec SCADE odata cu cresterea varstei. Cei mai mici erau in general cei mai ambitiosi. Cei de liceu abandonau imediat, chiar se mandreau cu asta.

Majoritatea parintilor nu se implicau si ei in activitati. Aici, sincer nu stiam cum sa o interpretez:
- ori aveau bun simt, ca nu era loc suficient si ziceau sa lase pe alti copii potentiali sa aiba loc
- ori erau in mindset de “taximetristi” – vineri seara, si-au dus copilul la activitati interesante, dar preferau sa stea cu gandurile lor sau cu nasul in telefon. Probabil erau un mix.
Am avut cativa voluntari extraordinari de la Colegiul National Spiru Haret, care au gestionat incredibil de bine puhoaiele de copii Initial nu prea stiau la ce sa se astepte, dar la final au plecat cu greu Concluzia a fost: presiunea sociala pozitiva rocks.

Conteaza ENORM sa ai la scoala copilului tau un cadru didactic care sa fie proactiv, sa isi doreasca sa le dea niste experiente extra-curriculare. Tot respectul. Am vazut mai multe profesoare/invatatoare, impreuna cu cardurile de copii, pe care incercau sa ii motiveze, sa le genereze putin entuziasm in ochi. Astfel de experiente sunt puncte de inflexiune in viata lor. Cu cat mai multe, cu atat mai multe sanse sa faca ceva in viata.

Exista o specie de parinti care ne plac maxim: sa ii denumim “inginerii”. Oameni faini, care vin impreuna cu copiii lor si se implica cu trup si suflet. De exemplu, in imaginea de mai jos, un tatic cu lanterna incerca sa isi dea seama cum sa scoata o biluta dintr-un labirint de lemn, alt parinte incerca sa rezolve toate sarmele imbarligate :))) Oameni super, cu care ai ce sa vorbesti. Copiii lor au extra sanse in viata. Ideal e sa ai prieteni de acest gen….

Unii copii au un antrenament neuronal incredibil. Acest baietel i-a propus fetitei din dreapta sa faca echipa amandoi astfel incat sa rezolve cat mai bine misterul balansoarelui. Nu a zis “lasa-ma pe mine” sau “o data tu, o data eu”. A expus in cateva cuvinte avantajele unei potentiale colaborari ad-hoc si au inceput sa lucreze impreuna. O sa ajunga departe…

La Antipa am fost impreuna cu Stiinta&Tehnica, ca parte a Atelierelor Stiinta&Tehnica. Deasemenea, au mai jos si Eugen Demeterca (expertul nostru in generare de imagini SUPERBE cu AI + muzica), precum si Daria si Simona.

Ne vedem la urmatoarele evenimente.

PS. Daca doriti ateliere interesante pentru copiii Dvs in Saptamana Altfel si Saptamana Verde, puteti sa il sunati direct pe Adrian Banuta (Presedintele Stiinta&Tehnica) la 0740.131.288.

PPS. Nu va dati batuti!

Anul 2024 a fost un an deosebit pentru Atlantykron (Tabara de Tineret).

In primul rand, a fost editia cu numarul #35. Va dati seama, 35!!! Cate evenimente din Romania se pot lauda ca rezista de 35 de ani? Mai ales evenimente de stiinta, pentru tineri

In al doilea rand, am avut invitati de marca. Printre ei, prietenul Atlantykron de la NASA (mai precis Jet Propulsion Laboratories), inginerul Ravi Prakash. El oricum era un invitat online an de an, dar in acest an ne-a facut onoarea sa vina pe insula impreuna cu familia lui.

Cine e Ravi? Nimeni altul decat responsabilul pentru hardware pentru misiunile cu rovere pe Marte, in special la intrarea in atmosfera, coborarea si amartizare. Curiosity, Perseverence, …

Saracul om a fost asaltat continuu cu intrebari de zecile de tineri din tabara, cu multe, intrebari, ore la rand. Chiar s-a organizat o conferinta speciala suplimentara, doar pentru intrebari.

La plecare de pe insula, ne-a facut invitatia sa venim la JPL, in Los Angeles (Pasadena). Atat ne-a trebuit! Noi am luat textual aceasta invitatie, astfel incat la 3 saptamani dupa Atlantykron, 4 membri ai taberei Atlantykron, Kidiboti de baza, ii bateau la usa intr-o joi dimineata.

Timp de 2 ore ne-a facut un tur privat prin campusul JPL, aratandu-ne tot felul de lucruri interesante.

Mai jos cateva imagini cu explicatii.

Intai am mers printr-un mini-muzeu, in care erau expuse diverse nave, rovere, sateliti si alte dispozitive extra-terestre pe care JPL le-a facut si trimis prin Sistemul Solar.

Bucati de sol lunar.

Aerogel – cel mai usor material facut de catre oameni – 99% aer

Copie a discului de aur de pe Voyager, care acum e fff departe.

Ulterior a inceput sa ne duca “where the action is”.

O privire de sus in hangarul unde asambleaza final diversii sateliti/echipamente martiene sau cu alte destinatii. Acum lucrau la un satelit mai simplu, parca pentru studierea Soarelui

Aceasta este prima imagine primita de pe Marte. Si, pentru ca dura prea mult sa o compuna, un inginer a zis ca lui ii ia mai putin daca coloreaza pixel cu pixel, conform codurilor de culoare. Asa ca a rezultat aceasta imagine, foarte apropiata de cea finala.

Aici se vad mai bine pixelii

Am mers foarte mult pe jos la JPL. Sunt multe cladiri, imprastiate pe o suprafata mare. La un moment dat, Ravi ne-a dus cu o masinuta de golf, ca sa economisim timp.

Aici eram intr-un laborator cu o mare lada cu nisip, unde testau diverse rovere.

Am luat masinuta de golf si am mers pana la un laborator in aer liber, unde adusesera diverse roci, care sa imite cat mai bine peisajul martian.

De aici, am avut onoarea sa primim acces la o vizita in spatele scenei… Au deschis hangarul special pentru noi, sa vedem sora roverului de pe Marte. Aici Ravi ne explica cum in acea zi urmau sa testeze diverse roti, ca sa vada care rezista mai mult. Se pare ca mediul aspru de pe Marte strica foarte usor trenul de rulare al bietelor hardughii de miliarde de euro.

JPL are propria sectie de pompieri… Si isi produce singura electricitate. Motivul? Din cand in cand, la anumite experimente, necesarul de curent electric este atat de mare incat ar lasa in bezna toata Pasadena.

Aici eram la centrul de comanda si control JPL. Acum era destul de liniste, nu erau decat cativa oameni care supravegheau telemetria diverselor sonde/sateliti/rovere… Aici, cand sunt evenimente de succes, vedem echipa cum se bucura, cum plange, cum traiesc faurirea istoriei. Foarte emotionant.

Aici eram intr-o curte interioara. Ne-au placut niste sageti care isi schimbau pozitia periodic, la cateva secunde si aratau catre diverse corpuri ceresti, nominalizandu-le + distanta pana la ele. Ex: Sirius, Ceres, Proxima Centauri, etc

Cateva concluzii pe care le-am tras in urma acestei experiente:

Pentru noi, romanii, cand vorbim de NASA, JPL, spatiu cosmic, totul pare atat de departe, atat de inaccesibil. Dar este doar o perceptie gresita. Este foarte usor sa ajungem la oricine pe planeta asta, doar cu putina bunavointa (ati auzit de cele “6 degrees of separation”?). La Tabara de vara Atlantykron, de exemplu, de 35 de ani exista aceasta deschidere uriasa catre entitati WOW. Trebuie doar sa facem pasul: sa ridicam mana, sa participam la intalniri, sa cunoastem oameni noi.
experienta (atat cea din California cat si cea din Atlantykron) a fost MEGA-inspirationala. In fiecare an, in tabara, intalnirile cu NASA/JPL/Ravi Prakash au fost mega-inspirationale. Simti ca poti sa respiri. Simti ca poti sa iti intinzi aripile si cerul (nu) mai este limita. Popularizarea stiintei de nota 10!
Tine de fiecare dintre noi sa ne cream puncte de inflexiune in viata, atat pentru noi, adultii, cat mai ales pentru copii. Astfel de momente WOW pot sa le schimbe destinul. Pot sa ii inspire sa traga mai tare, pot sa ii faca sa devina oameni mai buni

Indemnul meu catre voi este sa incercati tot timpul sa beneficiati de astfel de experiente. Unele sunt gratuite (intalniri cu oameni faini organizate in localitatea voastra). Altele aproape gratuite. Puteti sa cereti oamenilor inspirationali sa va inspire si pe voi si pe clasa voastra pe Zoom/Youtube/live. Stiti vorba aceea – copilul care nu plange, nu primeste mancare

Cereti si vi se vada. Nu asteptati de la altii…

Noi, cei de la Kidibot/Atlantykron/Stiinta&Tehnica suntem niste ONG-isti care dorim sa ajutam copiii sa viseze, sa ii inspiram. Ca noi mai sunt si altii. Folositi-ne. Ajutati-va copiii sa se dezvolte. Resurse disponibile sunt peste tot. Trebuie doar putina bunavointa.