Comunitatea Kidiboților

Săptămâna trecută, pe insula de pe Lacul Morii din Sectorul 6 a fost un mega eveniment: West Side Hallo Fest. Organizator: Primaria Sectorului 6. Puhoaie de oameni (80k+), timp de 3 zile, vreme superbă, concerte, mâncare, tone de dovleci, labirint de baloți de paie, decoruri înspăimântătoare de pus pe social media, muzică bună, oameni costumați în tot felul de arătări, cuțite în cap, etc… Ocazie de zâmbete constante. 🙂

Gașca noastră a fost și ea acolo (Kidibot, Asociația StartEvo, Știință&Tehnică, Astroclubul București, Adina Soare, etc). Microscoape, telescoape, câini robotici, experiențe VR, roboți cu roți, picioare, brațe, gaming…

Focusul nostru, ca asociație, a fost organizarea unui atelier Kidibot gratuit de Inteligență Artificială, folosind 4 laptopuri.

Eu mă ocupam de acest atelier. Uitați câteva imagini

Alina a zis că vrea să încurajeze cititul și gânditul, cu niște joculețe foarte frumoase de IQ.

Dar, pe lângă asta, am zis să vedem cum putem să-i învățăm ceva pe copiii personali. Buuun. Am făcut consiliu de familie și am pus țara la cale.

Băiatul cel mare a zis că vrea să facă un Turneu/Campionat de Minecraft, cu sloturi de 10 minute și cu donații + o grămadă de premii frumoase prin tragere la sorți (cutii de LEGO MINECRAFT, lava lamp, etc..)

Cel mic a zis că face concurs de tir, cu arme NERF. 5 lei, 5 trageri. Plus multe premii la final, prin tragere la sorți (arma NERF cu apă, cuburi RUBIK, etc).

Concluzii pe care le-au tras pe propria piele:

• Dacă stai jos, nu vinzi nimic. Trebuie să stai în picioare, să întâmpini potențialii clienți, să vorbești frumos cu ei, să-i inviți să vină… Să te uiți în ochii lor, să zâmbești, să îi bagi în seamă și pe copilași…. De aceea erau și foarte obosiți și la ora 18.00 cel târziu închideau taraba 🙂
• Experiența pe care au primit-o clienții este definitorie. Au învățat să entuziasmeze clienții, atât pe părinți cât și mai ales copiii.
• Cel mic s-a prins că părinții se foiau nerăbdatori cât timp erau la coadă la trageri, așa că a cărat singur 2 baloți de paie pe care să stea clienții. Asta a scăzut nerăbdarea + a crescut LTV-ul clienților, pentru că părintele ce stătea confortabil pe baloții de paie mai dădea încă 5 lei pentru copilul lui să se joace, iar el să mai stea pe telefon puțin. Așa că la un moment dat aveam 4 scăunele mici pliante + baloți de paie, ca ”sală de așteptare”.
• Dovada socială: în prima zi, vineri, primele ore, erau puțini oameni. Așa că s-au prins că trebuie să aibă activitate. Așa că dădeau extra bonus timp copiilor existenți, doar să nu fie cu taraba goală.
• Introduceau artificial ”scarcity”. Anunțau când erau puzderie de doritori la coadă ”În 5 minute fac pauză să mănânc”. 3, 2, 1, Pauză! Revenim în 30 minute…. Clienții stăteau ciorchine.
• În prima zi, eu mă tot uitam la cel mic și era tot timpul plin. După vreo 4 ore, văd că închide și se duce să-l ajute pe fratele lui. Când îl întreb cum a mers vânzarea, zice, ca un ONGist adevărat: ”pai, am vândut la câțiva copii, după care i-am lăsat să tragă gratis. Dar mâine le cer la toți bani”.
• Cel mai mult mi-a plăcut cum s-au organizat fiecare cu câteva zile înainte. Cel mare a găsit calculatoare, le-a conectat în LAN, le-a setat, a făcut teste, și-a făcut planuri. Cel mic a desenat împreună cu mama lui o cutie de carton într-o casă bântuită, a făcut fantome prietenoase din pahare de unică folosință, a lucrat la poster, la promovare…
• A contat foarte mult cum s-au descurcat sub presiune, cu oamenii străini, cu situații la limită (de exemplu, calculatoare care se stricau, părinți care se certau care este primul la coadă, etc…). I-am urmărit din umbră, gata să intervin, dar nu a fost nevoie. Ei au găsit propriile soluții.
• Ce au trebuit să facă:
  • să gândească fiecare ce vor să facă în funcție de specificul evenimentului. Noi am aflat cu aprox 7 zile înainte, așa că nu am avut foarte mult timp de pregătire.
  • să planifice ce aveau nevoie pentru activitățile lor
  • să adune toate materialele, mese, tehnică, arme, etc
  • să se gândească cum promovează pe insulă acțiunea lor (cu cretă pe astfalt, cu postere A4, cu postere 50×70, cu muzică dată tare, cu beculețe, cu premii, etc)
  • să facă playlistul pe Spotify la muzica de la Turneu. Melodiile trebuiau să fie minim 120 bpm, antrenante, cât de cât cunoscute, măcar de către părinții plătitori, fără limbaj 18+
  • să analizeze necesarul de resurse umane (până la urmă, față de alte evenimente unde au avut ajutoare, aici s-au ambiționat să facă ei tot, cu foarte puțin ajutor extern). Când au capotat de oboseală, au conștientizat că era bine dacă aveau niște ajutoare/voluntari/angajați. Nu-i nimic, așa se învață.
  • să asambleze/dezasambleze zilnic standul
  • să facă promovarea
  • să facă abordarea + vânzarea
  • să facă încasarea (de la părinți/copii), să dea rest, să ajute la partea birocratică
  • să adune bilețelele pentru tragerea la sorți
  • să facă partea operațională (să încarce armele NERF, să le arate copiilor cum să le folosească sau cum să folosească un calculator pentru Minecraft)
  • să se asigure că fiecare client este fericit când pleacă de acolo
  • să facă upsell sau cross-sale (adică să-l trimită către fratele lui, către mine sau către maică-sa, cu cititul)
  • să facă tragerea la sorți la final de eveniment
  • să-i sune pe fiecare câștigător în parte, să se asigure că ajunge premiul la fiecare
  • să-și care lucrurile la mașină și de la mașină acasă, să fie responsabili
  • la finalul fiecărei zile (deși eram rupți de oboseală) să dezbatem ce a mers, ce nu a mers, ce putem să facem mai bine ziua următoare

• Au învățat că planul de acasă nu se potrivește cu realitatea. De ex, cel mare vroia să facă Turneu de Survival pe Minecraft, gândidu-se la un public țintă de școală gimnazială. Când colo, majoritatea clienților erau copii de grădiniță, maxim clasa a II-a, care nici nu știau să țină mâna pe mouse. Bine că a avut un plan de back-up și a pivotat imediat. S-a adaptat din mers! 🙂
• Am văzut că în funcție de incidența luminii solare, unii copiii nu vedeau pe ecrane. Așa că ne-au adaptat, am pus para-solare, să cream o hrubă artificială 🙂
• Au fost multe alte învățăminte, dar nu le mai scriu aici…

Concluzia generală a fost că astfel de ocazii merită folosite pentru a învăța copiii despre valoarea banilor, pentru a vedea ce presupune să creezi plusvaloare pentru alții, pentru a te distra. Așa cum sunt târgurile de mărțișoare, de vânzare de lucruri vechi sau noi, de limonadă… Orice experiență nouă practică este aur curat pentru micii oameni.

Copiii antreprenori au interacționat cu sute de persoane diferite, au deprins ”people skills” mult mai rapid decât din teorie + au satisfacția muncii. Din banii câștigați, o parte i-au investit în acțiuni pe Bursa de Valori București, alții i-au economisit, alții i-au programat pentru achiziția de ochelari de soare (!). Momentan tot încerc să-i conving că cel mai mare ROI este la investitia în obținerea de micro-skill-uri. Aici mai am de muncă 🙂

Sper să vă ajute și pe voi aceste concluzii. 🙂

PS: În ziua a doua, după ce am ajutat o fetiță să facă tot felul de lucruri interesante cu AI (țânțari pirați și pisicuțe cu 6 ochi), tatăl ei m-a văzut mai obosit și mi-a dat 10 lei ”pentru o cafea”. Am rămas foarte surprins. Așa că ziua următoare, am pus un borcat de donații pentru Asociație, gen ”tips”, care s-a umplut rapid, aproape fiecare părinte contribuind cu 10 lei. Astfel am mai acoperit din costurile noastre 🙂