Comunitatea Kidiboților

Cred că aveam vreo 20 de ani când am avut un moment definitoriu al vieții mele.

Am fost invitat la o zi de naștere, la o terasă în Regie. La masă erau câțiva prieteni de-ai mei, care, la un moment dat au început să vorbească despre geopolitică, strategie militară și macro-economie și multe alte subiecte, care mă depășeau cu mult intelectual.

Îmi aduc aminte cum mă uitam la ei, încercam să-mi forțez creierul să contribuie și el la discuție, să adauge o plusvaloare, dar, cam degeaba. Zâmbeam frumos, dădeam din cap și cam atât.

Ce să mai, mă simțeam foarte …. limitat (ca să o zic finuț).

După acea seară, mi-am impus să recuperez, să învăț, să cunosc lucruri mai multe despre acele domenii. Mi-am făcut niște obiceiuri bune, am început să absorb informație, să fac conexiuni.

Mi-am impus să vorbesc tot timpul cu oameni mai deștepți ca mine, ca să mă mai lumineze și pe mine. Să îmi pun întrebarea DE CE mult mai des. Mi-am făcut obiceiurile bune, constante în timp, care au dat rezultate.

După aproximativ 10 ani, când ne-au venit copiii pe lume și au ajuns la o vârstă decentă, întotdeauna am vrut să le insuflu această dorință de cunoaște, această curiozitate patologică, care să înceapă cu DE CE. De ce e cerul albastru? De ce păsările zboară? De ce soarele e galben?

Am vrut să facă acele conexiuni neuronale. Să nu existe NICI un domeniu în care să nu aibă o întrebare, să nu existe nici un om de la care să nu aibă ce să învețe.

Am conștientizat că stă în puterea mea, ca părinte, să îi ajut.
La un moment dat, am cunoscut un om, o somitate globală în geologie, foarte modest, cu pasiune în ochi, care știe să explice incredibil de frumos.

Eu, care făceam jogging anii trecuți cu 2 pietre în mâini să mă apăr de haitele de câini de pe coclauri, brusc mi-am dat seama că țin în palme vestigii din Carboniferul târziu.

Omul ne-a vrăjit. Ne-a explicat atât de multe lucruri încât, copilul meu cel mic, pe atunci de 8 ani, a zis că vrea să meargă la Universitatea București, la Geologie, să afle mai multe. Și nu peste 20 de ani, ci imediat!

Și atât de mult a insistat, încât nevastă-mea s-a conformat și un semestru întreg au fost amândoi să participe la cursurile de Geologie, alături de studenții din anul I. Când ieșea piticul de la școală (clasa a II-a), la prânz, soția îl lua de mânuță și mergea la cealaltă școală. Haios era că la Universitate toți credeau ca nevastă-mea este studentul care vine cu ”anexa”, nu ”pișcotul” care vine cu mama, că nu avea cine să-l aducă.

Cu ocazia asta am aflat că sunt cursuri de popularizare a științei și la Medicină, și la Politehnică și oricine, inclusiv copiii pot merge în anumite condiții, dacă sunt interesați (o să mai vorbim despre asta cu altă ocazie). Stima de sine și încrederea în propriile forțe ale copiilor crește enorm. Plus că este o activitate extracuriculară foarte interesantă.

Geologia și paleontologia, comparativ cu avocatura, afacerile, IT-ul, medicina, etc. nu suscită atât de mare interes în societatea românească. Se vorbește despre chestii moarte de mult, pietre, dinozauri, cărbuni, petrol, gaze… Nu pare prea interesant.

Doar că trăim într-o lume în care resursele sunt vitale iar specialiștii în domeniu sunt incredibil de puțini.

Doar că în curând omenirea va începe minarea asteroizilor. Doar că în curând va trebui să săpăm tuneluri pe Lună și pe Marte, să căutăm roci cu care să facem adăposturile pe alte planete și să navigăm către stele.

Doar că resursele exploatabile ușor încep să se termine, iar experții sunt la mare căutare.

Doar că toți copiii sunt pasionați de dinozauri.

Geologia este vitală pentru omenire. Geologia înseamnă stat în aer curat, mers pe munte. Prin geologie ne explicăm tot felul de lucruri interesante.

De exemplu: Știați DE CE în India există giganticul podiș bazaltic Dekhan? Pentru că atunci când a căzut meteoritul de acum aprox 60 milioane de ani, unde de șoc a ajuns pe partea diametral opusă a planetei și a generat super activitate vulcanică, câmpuri întinse de lavă, care s-a întărit.

Da, veți spune, dar meteoritul a lovit în emisfera nordică. India este tot în emisfera nordică. Diametral opus golfului Yukatan (Mexic) ar trebui să fie în emisfera sudică, nu?

Corect, dar acum 60 milioane de ani, India era în încă în emisfera sudică și se îndrepta cu viteză spre nord. La un moment, India dat a lovit continentul asiatic, pământul s-a cutat și s-au format Munții Himalaya. Conexiuni, conexiuni

De azi, joi, 4 februarie 2021, ora 18.30, pe Kidibot, o să începem Cursul de Geologie și Paleontologie pentru Copii. Ca să facă conexiuni, să-și crească nivelul de curiozitate și să devină mai fascinați despre natură.

Ne bucurăm să putem antrena mințile tinere și să iubească genul acesta de activități. Cine știe, când se vor face mari, poate vor dori să stea mai puțin la birou sedentari și mai mult în natură.

Dacă nu, măcar să aibă mult mai multe subiecte interesante de conversație când se vor face mari, ca să-i motiveze pe alții, ca mine, să-și dorească să devină mai deștepți.