Te plictisesti? Scoti telefonul si obtii placere instant…
Te simti singur? Cedezi la presiunea anturajului…
Ai o stare de anxietate? Dai iama in frigider…
Altii incep sa fumeze, sa se drogheze, sa aiba tot felul de comportamente neproductive cand simt un mic disconfort, o mica durere, o mica plictiseala.
Timpul nostru este cel mai valoros lucru pe care il detinem. Dar majoritatea isi bat joc de el. Majoritatea nici nu au fost invatati cum sa-l pretuiasca, cum sa il foloseasca. Acest lucru e valabil si la copii si la adulti.
Exista o cantitate uriasa de TIMP PIERDUT.
O parte din acest TIMP PIERDUT este pierdut ca asa dorim. Aici intra capitolul de relaxare. E foarte bine sa ne si relaxam.
Dar, o cantitate si mai mare de timp pierdut este aruncat pe actiuni/inactiuni cu valoare redusa spre zero. Iar abuzul de ecrane, substante, sedentarism, etc – genereaza valoare negativa!
Daca analizati cu atentie, veti vedea ca succesul sau insuccesul nostru in viata este direct proportional cu toleranta noastra la durere. Cat de mult suntem dispusi sa induram durerea ca sa ne atingem obiectivele?
Stiti “Testul Bezelei“, facut de Standford? Acolo copiii care rezistau la durerea de a NU manca bezeaua, care isi faceau propriile strategii pentru a rezista cat mai bine, deveneau adultii cu cel mai mare succes.
De ce oamenii dau banii pe toate prostiile? Pentru ca nu pot spune NU la durerea de a nu avea iPhone 20.
De ce oamenii mananca extra multe calorii? De foame? Prea putin. De plictiseala. Pentru a-si atenua durerea de a fi plictisit. Pentru ca si-au creat in neurocortex modele neuronale de-a lungul timpului, in care mancare = senzatie de bine = dopamina. Eventual mai pun in ecuatie si genetica/epigenetica (faptul ca pana acum 100 de ani, de milioane de ani incoace, starea de fapt era de restrictie calorica severa).
De ce oamenii pierd ani din viata stand pe social media, cand stiu la nivel logic ca NU este bine pentru ei sa faca asta? Pentru ca nu pot spune NU micii dureri care apare in timp ce fac ceva util…. si atunci, fara sa mai constientizeze, scot telefonul si primesc dopamina…
Concluzia este ca trebuie sa ne antrenam in a ne gestiona mai bine DUREREA, atat pentru noi, ca adulti, cat si pentru copii. Trebuie sa ii invatam acest SKILL: sa reziste la DISTRAGEREA ATENTIE, sa reziste la micile dureri care apar continuu si care ne schimba focusul de la ceea ce vrem (si trebuie) sa facem catre ceva care sa ne dea dopamina pe termen scurt.
Toti trebuie sa ne antrenam sa fim la rezistenti, mai rezilienti. Trebuie sa ne cunoastem mai bine. Si doar asa vom deveni mai eficienti si mai productivi si mai multumiti cu viata noastra.
Tu ce parere ai?
