„Rândunica” de Elena Farago

10 puncte bonus

89 rezolvări

Romană

O poezie frumoasă despre micuța rândunică.
Un băiat şi-o fată mică
                        Stau privind o rândunică,
                        Şi băiatu’ spune: – Mult
                        Îmi place să le-ascult,

                        Ciripind, pe rândunele,
                        Şi pe alte păsărele,
                        Şi mi-aş da ce am mai bun
                        Să pot şti şi eu ce spun.

                        Rândunica îl priveşte
                        Şi cu dragoste-i vorbeşte:
                        – Să-ţi spun eu dacă doreşti,
                        Drag copil ce ne iubeşti:

                        Dimineaţa, noi, din toate
                        Păsările-ntâi sculate,
                        Ne-nchinăm spre răsărit,
                        Ciripind: ţzrr… bvidevit…

                        Şi apoi încep codroşii,
                        Cu cap sur, cu coade roşii:
                        Ticc… tecc… tec… şi, după ei,
                        Prind brabeţii mititei:

                        Cirip-ci… să ciripească,
                        Până-ncep să se trezească
                        Şi-alte păsări, care-n cor
                        Îşi înalţă ruga lor.