Catelusul mea

200 puncte bonus
AlbinaAlba11

Într-o după amiază friguroasă de iarnă, mă întorceam de la școală spre casă. La fiecare al doilea pas, îmi suflam în pumni pentru a-mi încălzi mâinile degerate. Deodată, de undeva dintre arbuștii înghețați de pe marginea trotuarului, mi s-e părut că aud un scâncet slab.

Am încetinit pasul și am ascultat mai atent, iar privirea mi-am îndreptat-o spre golurile de sub arbuști. Nu știam dacă mi s-a părut sau dacă a fost aievea. Puțin emoționat, m-am aplecat și am zărit un petec de pătură maro, care se mișca încetișor. Apoi, un alt scâncet! De data asta mult mai clar!

Cu teamă, am întins mâna și am dat la o parte pătura zdrențuită. M-au întimpinat un botic și doi ochișori cafenii. Erau ai unui cățeluș plăpând și înfrigurat. Se uita la mine, implorându-mă, parcă, să îl salvez.

Prin cap mi-au trecut o serie de întrebări: Ce să fac cu el? Să îi caut stăpânul? Dar unde? Să îl las acolo? Dar oare nu va îngheța de frig? Să îl iau acasă? Știam că mama nu este de acord să ținem animale în casă. După câteva secunde de dezbateri interne, mi-am luat inima în dinți și am hotărât că cea mai bună soluție pentru bietul cățel ar fi să îl iau cu mine. Mi-am spus că îmi voi asuma îngrijirea lui. Tot ce mai rămânea de făcut era să o conving pe mama să mă lase să îi construiesc pe balcon o căsuță dintr-o cutie de carton. Să îl găzduim până vom hotărî ce vom face pe viitor cu el.

Zis și făcut. L-am ridicat și l-am acoperit cu haina mea. Încetișor, tremuratul lui, dar și al meu, au încetat. Căldura corpului lui mi-a dat încredere că finalul va fi pozitiv bietu, Pufi! Îl botezasem, tocmai când am ajuns în fața blocului.

În dreptul ușii, cu cățelușul în brațe, aveam inima puțin strânsă. Îmi era teamă că mama m-ar putea trimite să îl duc înapoi, unde l-am găsit.

Mare mi-a fost uimirea când mama mi-a deschis ușa și, zărind ochișorii triști ai lui Pufi mijind de sub haina mea, mi-a spus:

— Dragul meu, nici nu știi ce bucurie mi-ai făcut! Nu credeam că de ziua mea voi primi un cadou viu.
— Dar, mama, eu credeam că nu vrei să ținem animale în apartament.?
— Da, dragul meu, dar asta se întâmpla atunci când nu te aveam pe tine. Orice cadou din partea băiatului meu este cadoul perfect pentru mine.
— Îți mulțumesc, mama, pentru că ai încredere în mine și pentru că ești de acord să salvăm împreună un suflet de cățel!

Ți-a plăcut quizul făcut de acest user Kidibot?

Click să votezi!

Pentru că ți-a plăcut acest test ...

Provoacă-ți prietenii tăi să răspundă și ei!

Ne pare rău că un utilizator Kidibot a făcut un quiz atât de slab!

Probabil că a fost sabotat de către Crocobeți. Hai să-l îmbunătățim!

Spune-ne cum putem să-l îmbunătățim.

Partener Principal:

Kidibot caută partener principal!

Susținători activi:

Kidibot este sustinut de Electrica Kidibot este sustinut de Electrica Furnizare Kidibot este sustinut de OMV Petrom Kidibot este sustinut de Țara lui Andrei Kidibot este sustinut de Robofun Kidibot este sustinut de ELKO Kidibot este sustinut de Mindblower Kidibot este sustinut de Interbrand Kidibot este sustinut de Zooku

Edituri prietene:

Kidibot este sustinut de Editura Niculescu Kidibot este sustinut de Editura Arthur

Parteneri educaționali:

Kidibot este sustinut de Știință și Tehnică Kidibot este sustinut de Astroclubul Bucuresti

Parteneri pentru românii din afara granițelor României:

Kidibot este sustinut de Ministerul pentru Rom\nii de Pretutindeni

KIDIBOT în lume:

USA | UK | CA | CH | ES | MD | IT | RO
Platforma Educațională Kidibot folosește cookie-uri funcționale și de trafic pentru a putea ajuta copiii să citească și să învețe mai mult.
Total time: 1.1147119998932 s