Nicușor – [2]

20 puncte bonus

24 rezolvări

Romană

Nicuşor este o povestire scurtă dedicată de autor copiilor săi. Se povesteşte că la marginea dinspre nord a unui oraş, pe malul unui iaz, se găsea o grădina foarte frumoasă, în care erau patru clădiri mari, importante: clădirea tribunalului, a prefecturii, a judecătoriei şi a casieriei. Prin această grădină trecea în fiecare zi, conul Mişu, în drum spre casă. Pe când trecea el, într-o zi de primăvară, prin grădină s-a oprit să asculte o privighetoare care cânta de atât de frumos, de răsuna grădina. Numai că, conul Mişu, ascultând cântecul păsării, descoperi într-un tufiş un băieţel, care asculta, la rându-i, glasul privighetorii.

Mai departe, autorul povesteşte, ziua Ajunului de Crăciun. Mama lui Nicuşor era plecată la casa casierului, să o ajute pe soţia acestuia la gătit şi la făcut curat, sora lui Lenuţa era cu dânsa, în timp ce tatăl lui era la cârciumă. Rămas singur, Nicuşor îşi pune în minte să se ducă la casa cea mare a lui conul Mişu, pentru a vedea şi el bradul cel mare de Crăciun, împodobit. In timp ce conul Mişu era în sanie şi se îndrepta spre casă, plin de daruri pentru copiii săi, Nicuşor îi ieşi in faţă, cu gândul că conul, om bun, îl va lua şi pe el să vadă bradul. Însă, conul Mişu, de cum îl văzu, strigă la el: „- În drum, hai? Drace împieliţat! Să te calce sania. Marş acasă!”
În finalul povestirii, observăm regretul şi căinţa conului Mişu, care îşi aminti cum îl alungase pe copil. Plin de remuşcări, aduse copilul în casă, îl îngriji, îi dărui multe, multe jucării atât lui cât şi surorii lui, Lenuţa.
Povestea se termină cu nădejdea conului Mişu în iertarea lui Dumnezeu, şi promisiunea către cucoana Zoe, de a proceda altfel în anul următor.