Salcâmi în floare

10 puncte bonus

30 rezolvări

Romană

Salcâmi în floare – Ion Agârbiceanu. În fiecare primăvară, Petrişor şi Ancuţa mureau de teamă că s-au uscat salcâmii peste iarnă. Toţi pomii din grădina lor înfloreau, înverzeau, numai salcâmii înălţau braţe negre în văzduh. Păreau o arătare urâtă şi de spaimă. Cireşii, prunii, vişinii, merii, perii se împodobeau cu puzderia de flori albe ori trandafirii şi, când bătea vântul dinspre grădină, mireasma lor umplea ograda, numai salcâmii, la bătaia vântului, nu făceau decât să-şi scuture păstăile uscate, care nu căzuseră peste iarnă.
…………………………………………………………………………………………………
Când rămânea singur, băiatul ridica fruntea la salcâmi şi începea a recita nişte versuri pe care i le-a spus mai de mult bunica:

Harnicile lucrătoare
Cât ce iasă sfântul soare
Şi se uită pe răzoare
Şi pe luncile în floare,
Prind să zboare
Poposind din floare-n floare…
Lasă-n coşniţi cupe pline,
Auritele albine
Grabnice şi darnice,
După miere fug mereu
Muştele lui Dumnezeu…
Le ştiu versul numai eu!